MiniREACTOR-ul clujean şi Delia Gavlițchi, la prima experiență artistică în cadrul „Puppets Occupy Street”

PUPPETS BLITZ

Asociaţia MiniREACTOR din Cluj-Napoca – aflată încă de la înfiinţare, în 2014, sub coordonarea Deliei Gavliţchi – se alătură anul acesta pentru prima dată artiștilor care se dăruiesc publicului craiovean şi, timp de opt zile, transformă oraşul într-o scenă a artelor. MiniREACTOR înseamnă poveşti, joacă şi zâmbete: a demonstrat-o şi azi, la atelierul din Parcul „Nicolae Romanescu”, unde copii şi părinţi au creat împreună „Prima păpuşă din lână”. Zilele acestea, în cadrul Festivalului „Puppets Occupy Street”, lansează invitaţie şi la două spectacole, cu opt reprezentaţii: „Tărâmul de mijloc” şi „Bucătăria familiei Balaur”. Despre ce surprize ne aşteaptă în fiecare din aceste spaţii de poveste, despre ce înseamnă MiniREACTOR, ca şi despre cum tânăra regizoare a îmbinat cele două mari pasiuni ale sale, teatrul şi muntele (fiind şi absolventă a Facultăţii de Geografie, ca şefă de promoţie!) am stat de vorbă cu Delia Gavliţchi. 

Teatrul independent, mai ales cel pentru copii, are o vizibilitate destul de mică în România şi credem că orice participare, la orice festival, este un plus de imagine. Ne facem văzuţi de public, dar şi în lumea artiştilor. Urmăream „Puppets Occupy Street” în fiecare an. Am mai aplicat pentru a veni aici, dar nu am ajuns până acum niciodată. S-a întâmplat însă acum!  

Ce înseamnă, de fapt, MiniREACTOR? Când şi cum a apărut, cine sunt membrii şi... ce „reacţii” şi „forţe” i-au propulsat în acest spaţiu cultural pe care l-aţi numit astfel?  

MiniREACTOR a apărut în 2014, sub umbrela Reactor de creaţie şi experiment, un spaţiu independent din Cluj-Napoca. A luat naştere la iniţiativa lui Doru Taloş şi Oanei Mardare, care în urmă cu vreo şase ani s-au reîntors din Spania şi m-au abordat, spunându-mi că vor să deschidă spaţiul acesta. Sincer, n-am avut încredere, m-am gândit că financiar va fi un mare dezastru... Dar am intrat în horă şi uite că m-am înşelat. Funcţionează şi a crescut chiar foarte mult. Chiar la începuturi spuneam că sper ca platforma MiniREACTOR să crească într-un an cât alţii în şapte sau ca Făt-Frumos şi chiar a făcut asta! Membrii sunt artişti din Cluj, care îşi doresc să activeze mai mult în mediul independent. Am devenit o echipă destul de mare acum şi funcţionăm ca un teatru, cu o stagiune coerentă, cu spectacole în fiecare sâmbătă, de la ora 11.00. Avem un repertoriu bazat pe dramaturgie contemporană pentru copii şi vreo 13 producţii proprii – spectacole pe care le jucăm în prezent.

Despre tine ce ne spui, Delia Gavliţchi? La Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napova ai absolvit ca şefă de promoţie, în 2007, Facultatatea de Geografie, dar, în acelaşi an, te-ai hotărât să mai urmezi şi Facultatea de Teatru şi Televiziune! Ce te-a determinat să alegi şi să continui pe acest drum, până azi, la 36 de ani? 

Când eram studentă la Geografie, am intrat în trupa de teatru de amatori a Universităţii, coordonată de Filip Odangiu, care este şi profesor la Facultatea de Teatru. Din trupa respectivă o bună parte am făcut o reconversie profesională! Probabil la mine este şi ceva nativ... Nu l-am cunoscut pe bunicul meu, dar – am aflat mai târziu – el a fost actor, a lucrat la Teatrul din Braşov. Însă a murit când eu eram foarte mică şi n-am apucat să interacţionăm. Poate de-aici şi imboldul meu către scenă. Au fost trei ani de facultate de Teatru şi, sincer, nu mi-a fost uşor. Pentru că şi lucram... fiind a doua, a trebuit să o plătesc. Dar am răzbit! 

Eşti atestată de Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor ca monitor de schi (2015), ai un stagiu de voluntariat de aproape un an în Lituania (oct. 2010 – iulie 2011), ai fost regizor tehnic (oct. 2011 – dec. 2013) şi maestru de sunet (dec. 2013 – mai 2014) la Teatrul de Păpuşi „Puck”... Ce altceva ai mai făcut sau îţi place să faci?

Da, sunt o împătimită a muntelui şi a activităţilor în natură! Teatrul şi muntele sunt cele două mari pasiuni ale mele. Şi îmi mai plac foarte mult animalele. Am un căţel care a văzut foarte multe piese de teatru! Se numeşte Puricica şi are 10 ani!

„Atelierul LIN. Prima păpuşă din lână” a fost cadrul celei dintâi întâlniri cu publicul craiovean, pe iarbă, în Parcul „Nicolae Romanescu”. Cum s-a desfăşurat? Să spunem că atelierele tale vor continua aici până sâmbătă, 29 august, inclusiv. 

Foarte important este că îi invităm pe părinţi să participe alături de copii la atelier. Se mânuiesc obiecte, iar cei mici nu au toate abilităţile de manualitate pentru a se descurca singuri, aşa că îi ajută părinţii. Începem atelierul cu povestea primei păpuşi din lână, pe care a făcut-o doamna Lâna... adică oaia Lâna. Apoi construim efectiv păpuşa. Ţinta atelierului este comunicarea între părinte şi copil, prin care reuşesc să dea viaţă obiectului pe care l-au construit împreună.

MiniREACTOR lansează invitaţie şi la două spectacole, a căror regie îţi aparţine, scenografia fiind realizată de Tomos Tünde: pe „Tărâmul de mijloc” şi în „Bucătăria familiei Balaur”. Ce surprize ne aşteaptă în fiecare din aceste spaţii de poveste? 

Dacă eşti o mămică ludică, al cărei spaţiu este invadat încontinuu de cei mici, ce doresc atenţie, e bine să vii să vezi spectacolul „Bucătăria familiei Balaur” împreună cu copiii. O să vă aducă multe idei de pus în practică în bucătărie! Bine, asta dacă nu vă temeţi că toată bucătăria ar putea arăta apoi ca „un câmp de luptă”... „Tărâmul de mijloc” este un spectacol care a pornit de la ideea diversităţii şi a toleranţei. Este vorba despre doi regi care încearcă să găsească o cale de mijloc pentru popoarele lor.

Categoric vieţile noastre s-au schimbat, în ultima jumătate de an, din cauza pandemiei de coronavirus, iar copiii au resimţit din plin acest lucru. Ce i-ai sfătui pe cei pasionaţi de creaţie şi experiment, dar care nu au un MiniREACTOR în oraşul lor? 

Să ceară dramaturgie contemporană. Teatrele, la fel ca orice alte instituţie sau ca orice business, sunt un răspuns la cerere. Dacă ei cer poveşti noi, adaptate societăţii de azi, cu siguranţă fiecare spaţiu cultural va veni cu un răspuns.

Reactor de creație și experiment este un spațiu cultural din Cluj-Napoca, un teatru independent, un spațiu de concerte și de expoziții. Înființat în 2014, Reactor și-a crescut treptat aspirațiile și proiectele, majoritatea axate pe sprijinul tinerilor artiști (Fresh Start – rezidențe de creație) și a dramaturgiei contemporane (Drama 5 – rezidențe de scriere dramatică), dar și pe dezvoltarea publicului (Teen Spirit, platformă dedicată adolescenților) sau pe punerea în discuție a unor teme actuale (Reactor Social). O altă platformă de succes a spațiului este MiniREACTOR, care propune, săptămânal, un program de spectacole, ateliere și alte activități pentru cei mici.

Delia Gavlițchi – coordonator MiniREACTOR

***

Ce se întâmplă atunci când nu putem să privim în spatele diferenţelor ce ne despart? Cum putem găsi o modalitate de a ne concentra pe ce ne uneşte? Conducătorii Tărâmurilor de Nord şi de Sud trebuie să găsească o modalitate în care să îşi unească popoarele în acelaşi spaţiu. Cei doi se luptă cu diferenţele dintre ei şi dintre popoarele pe care le conduc, dar par să nu reuşească să găsească abordarea potrivită. Norocul lor e că au parte şi de un pic de ajutor din exterior... „Tărâmul de Mijloc” este un spectacol de animaţie ce îşi propune să aducă în faţa copiilor teme importante precum diversitatea şi toleranţa. Prin încercările celor doi conducători de a găsi o cale de mijloc şi de a evita un dezastru, cei mici sunt familiarizaţi cu idei precum acceptarea sau respectul reciproc. Spectacolul îşi propune să scoată în evidenţă faptul că diferenţele dintre noi nu reprezintă o problemă, ci, dimpotrivă, şi că, datorită lor, putem învăţa unii de la alţii. Spectacolul „Tărâmul de Mijloc” a avut premiera la 18 ianuarie 2020 şi a fost realizat în cadrul proiectului „MiniREACTOR@Zalău”, co-finanțat de AFCN. În distribuţie: Andreea Ajtai, Bianco Erdei și Florin Suciu.

***

Ce e aceea o „dragoniţă”? De ce nu mai există balauri cu şapte capete? De ce „trebuie” să facem anumite lucruri? Curiozitatea a fost dintotdeauna o trăsătură a copiilor inteligenţi, dar a devenit şi mai acută odată cu progresul tehnlogic al ultimelor decenii. E firesc ca cei mici să aibă o multitudine de întrebări în legătură cu lumea în care trăiesc, iar, de cele mai multe ori, părinţii ocupaţi şi obosiţi după o zi grea de muncă sunt cei care trebuie să găsească răspunsurile. MiniREACTOR vă invită să păşiţi împreună în „Bucătăria familiei Balaur”, unde curiozităţile lui Bălăurel îşi găsesc explicaţii prin jocuri, cântecele şi poveşti din cele mai năstruşnice. Nimeni nu deţine toate răspunsurile din lume, iar asta nu e deloc o problemă, cât timp ne face plăcere să le dăm naștere cu ajutorul imaginației. „Bucătaria Familiei Balaur” este o adaptare liberă după textele Adinei Rosetti din cartea „De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?... și alte 10 întrebări fantastice”, publicată la Editura „Curtea Veche”. Spectacolul a avut premiera la 22 septembrie 2018 şi a fost realizat în cadrul proiectului #MiniREACTOR. Dramatizarea literaturii contemporane pentru publicul tânăr, co-finațat de AFCN. În distribuţie: Lorena Copil și Bianco Erdei.

Când şi unde vă întâlniţi cu MiniREACTOR Cluj-Napoca:

„Bucătăria Familiei Balaur”

• 25 august, ora 18:00 – Teatrul de vară, Parcul „Nicolae Romanescu”
• 27 august, ora 19:00 – Piața „William Shakespeare”
• 28 august, ora 19:00 – Teatrul „Colibri”, esplanadă
• 29 august, ora 18:00 – Piața „Mihai Viteazu”

 „Tărâmul de Mijloc”

• 25 august, ora 20:00 – Teatrul de vară, Parcul „Nicolae Romanescu”
• 27 august, ora 21:00 – Piața „William Shakespeare”
• 28 august, ora 21:00 – Teatrul „Colibri”, esplanadă
• 29 august, ora 20:00 – Piața „Mihai Viteazu”

 „Atelier LIN. Prima păpușă din lână”

• 25-29 august, ora 11:00 – Parcul „Nicolae Romanescu”