Trei seri de poveşti prin dans contemporan, cu Terpsichore şi coregraful Ionuţ Sergiu Anghel

PUPPETS STORY

Poveşti emoţionante se spun la „Puppets Occupy Street” – Masquerade Edition 2020 nu numai prin teatru, ci şi prin dans contemporan. A demonstrat-o Asociaţia Culturală Terpsichore din Timişoara, cu „HomoUrbanis” – un performance realizat cu tineri balerini, cu trei reprezentaţii în serile de 25, 26 şi 27 august. Conceptul scenografic îi aparţine lui Ionuţ Sergiu Anghel, în prezent balerin la Opera Naţională Română Timişoara. Totodată, colaborator al Teatrului „Colibri” din Craiova, unde a semnat coregrafia spectacolelor „Vrăjitorul din Oz” (2015) şi „Zorro” (2016). La ediţiile anterioare ale „Puppets Occupy Street”, Ionuţ Sergiu Anghel a susţinut workshop-uri de dans pentru profesionişti.

«E un act de curaj din partea Teatrului „Colibri” să organizeze festivalul, mai ales în perioada aceasta de restrişte artistică. Am pus şi noi umărul să se întâmple, pentru că, din punctul meu de vedere, este cel mai frumos festival din ţară al păpuşarilor. E bine că s-a făcut şi că au venit atât de multe trupe. La anul sper să fie reinvitaţi şi artiştii din străinătate”, spune coregraful.

Asociaţia Culturală Terpsichore a fost înfiinţată cu peste 10 ani în urmă şi a derulat până acum numeroase proiecte. Cel mai recent este „HomoUrbanis”. «L-am realizat chiar înainte de pandemie, împreună cu balerini şi colaboratori ai Operei din Timişoara. Este o experienţă nouă pentru ei să se lovească şi de spaţii atipice de dans, fiind obişnuiţi cu scena unor instituţii. „HomoUrbanis” a fost realizat pentru a fi dansat în clădiri cu potenţial de dezvoltare, pentru a ridica valoarea acestora», precizează Ionuţ Sergiu Anghel, preşedinte al Asociaţiei Culturale Terpsichore. Performance-ul, pe muzica lui Ilie Stepan, i-a avut în distribuţie pe Teodora Andreaş, Ştefania Avrămia, Codruţa Bălan, Andreea Giurgiu, Sergiu Mihalic, Teodor Pătraşcu şi Darius Agrima.

«Mi-am dorit demult să aduc un spectacol în Festivalul „Puppets Occupy Street”, doar că anul acesta s-a ivit ocazia. Publicul a fost mai reticent în a veni la reprezentaţii, în general, iar asta a însemnat un efort în plus pentru dansatori şi pentru mine. Eram obişnuit cu ediţiile precedente, unde veneau mii de oameni. Dar e o situaţie excepţională. Artă s-a făcut mereu... şi în timpul războiului, şi al molimelor. Publicul e mai numeros sau mai restrâns în funcţie de vicisitudinile timpurilor», spune coregraful. Ionuţ Sergiu Anghel este balerin la Opera Naţională Română Timişoara încă din 1999, an în care a absolvit cursurile U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale” Bucureşti. De asemenea, este profesor de dans contemporan la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara.  

Liber în mişcare, în emoţii şi în sensuri, dansul contemporan atrage tot mai mult public în ultimii ani, în România. Dar şi artişti care îl practică. „Este o discuţie foarte sensibilă legată de dansul contemporan, pentru că sunt mai multe stiluri, spre deosebire de dansul clasic, de balet, care e destul de bine definit. Dansul contemporan îţi oferă o libertate de expresie a corpului mult mai mare. Teatrul se îngemănează foarte mult cu dansul şi aşa a apărut şi curentul de teatru-dans”, explică artistul timişorean.

Ipostaza sa de coregraf independent este legată însă şi de titluri de spectacole de animaţie la instituţii din ţară, inclusiv la Craiova. «Îndrăgesc Teatrul „Colibri”, pentru că este o trupă extrem de compactă şi de colorată. Am semnat aici coregrafia spectacolului „Vrăjitorul din Oz” şi a fost o deosebită bucurie să lucrez şi să creez pentru fiecare actor din distribuţie, ca să îl valorizez cât mai mut. Apoi, am realizat coregrafia spectacolului „Zorro”. Ambele în regia prietenului şi colaboratorului meu Cristian Mitescu», a mai precizat Ionuţ Sergiu Anghel.

„HomoUrbanis” este o călătorie de inițiere în relațiile interumane. Interacțiunea personajului principal cu diferitele tipologii prezente în spațiul cotidian duc spre o descoperire a sinelui. Relația între sexe diferite sau de același fel este o nebuloasă prezentă în lumea de zi cu zi. Descoperirea sinelui în această nebuloasă, alergând printre caracterologii diferite, prezentate printr-un mix haotic și totuși ordonat de stiluri muzicale și dans, este condusă de ideea de descoperire a dragostei. Indiferent de forma ei, este o căutare permanentă de a valoriza identitatea proprie prin iubire. Iubirea apare în aproape toate formele ei, de la SINE la semeni, dar reciprocitatea nu este o condiție sine qua non. Eșecurile sunt o formă de învățare. Mimesisul este o formă de expresie a acțiunilor și stărilor care pot conduce într-o direcție falsă. Găsirea sinelui ține de suma experiențelor personale în relația cu cei din jur. „HomoUrbanis” e o poveste intimă, comună, în care fiecare dintre noi se regăsește la un moment al existenței sale.


 


0 comentarii