Andreea Ionescu („Anim'Arts”): «„Puppets Occupy Street” este festivalul meu de suflet»

PUPPETS BLITZ

 A studiat germana în şcoala gimnazială şi intensiv japoneza în liceu. La facultate, cumva firesc, s-a îndreptat către Relaţii Internaţionale şi Studii Europene. Pentru ca în 2009 să aleagă categoric şi decisiv drumul teatrului de animaţie: a dat admitere la U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale”, unde a urmat Facultatea de Teatru (specializarea Actorie – Păpuşi şi Marionete), un masterat, apoi un doctorat pe tema „Dramaturgia în spectacolul de animaţie”. În anul 2012, în Bucureşti, a pus bazele „Anim’Arts” – „din pasiune pentru artă şi bucuria de a aduce zâmbete copiilor, dar şi adulţilor”, iar din 2014 este nelipsită de la „Puppets Occupy Street” – „festivalul meu de suflet”, aşa cum îl numeşte. 

Andreea Ionescu este unul dintre actorii-bucurie ai copiilor din Craiova, pentru care, la Masquerade Edition (25 august – 1 septembrie 2020), a pregătit trei reprezentaţii cu spectacolul „Spiriduşul Voinic”, partener de joacă pe scenă fiindu-i chiar fiica sa, Alma, în vârstă de 9 ani. De asemenea, a coordonat două ateliere de creaţie: unul în care, cu migală, a folosit coloratele mărgele termoadezive Hama pentru a realiza împreună cu copiii mici piese de artă, altul în care i-a învăţat pe aceştia să-şi folosească imaginaţia şi îndemânarea pentru a crea din origami modular diverse obiecte decorative.

Ce te-a determinat să schimbi radical traseul profesional şi de ce ai ales păpuşile şi marionetele?

În timpul liceului, în cadrul unui stagiu de voluntariat, am luat contact cu teatrul de animaţie. Îmi plăcea, dar nu am dat importanţă în mod deosebit acestei arte. Când eram în anul al II-lea la facultate, la Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, am asistat la cursurile U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale” ca spectator, apoi am ajutat la sunet în cadrul unui spectacol de licenţă şi m-am îndrăgostit. Fratele meu abia terminase liceul şi nu era ferm convins către ce să se îndrepte – paradoxal, oscila între actorie şi informatică –, iar când el a decis să dea admitere la U.N.A.T.C., am dat şi eu: el – la Actorie, eu – la Păpuşi-Marionete. Cred că atunci am găsit răspunsul în interiorul meu şi am avut curaj să fac ceea ce trebuia să fac de la început.

Când şi cum a apărut Compania de teatru şi evenimente „Anim'Arts”?

„Anim’Arts” a apărut în 2012, când am intrat la master – Teatru de animaţie, unde finalitatea trebuia să fie un spectacol creat de noi. Alături de colegele mele Andreea Bolovan şi Ana-Maria Caliţa, am hotărât să construim compania. Din păcate, astăzi am rămas doar eu – Andreea a plecat la Cluj-Napoca, la Teatrul de Păpuşi „Puck”, iar Ana s-a îndreptat către stand-up comedy. Sper ca într-o zi să mai reuşim să jucăm împreună!

Pentru a câta oară la „Puppets Occupy Street” şi ce te motivează să revii? Cum aprecieciezi festivalul?

Sunt de la prima ediţie prezentă la Craiova. Cred că şi dacă nu mă mai vrea festivalul, eu tot vin! Este, aşa cum spun în fiecare an, festivalul meu de suflet! A crescut foarte mult şi s-a dezvoltat frumos şi, odată cu el, şi eu, ca artist. Am primit viziuni noi, am „furat” tehnici, am cunoscut oameni nemaipomeniţi şi am legat prietenii frumoase şi durabile. Ce mă motivează? Spre deosebire de Bucureşti, aici oamenii încă se mai uită în jurul lor atunci când merg pe stradă – şi nu în telefoane! –, iar acest lucru îmi place şi îmi umple sufletul de speranţă. Oamenii şi dorinţa lor de a se bucura alături de noi de spectacole, de ateliere, de diferitele activităţi pe care le propunem. Am întâlnit copii şi părinţi care au venit de la prima ediţie, an de an. Este un festival care îţi permite să cunoşti artişti de toate felurile, încurajează interacţiunea, leagă oameni şi te motivează să nu te opreşti la ceea ce ştii, ci să mergi mai departe să descoperi în tine „frumosul”. Am primit îmbrăţişări şi mulţumiri sincere din partea părinţilor şi a copiilor în fiecare ediţie pentru ceea ce fac – se pare că e semn bun şi trebuie să mă reîntorc, nu?!

Cum a fost atmosfera la ediţia din acest an?

La început am avut emoţii, am crezut că lumea va fi reticentă, însă, atunci când au văzut că depunem tot efortul să fie în siguranţă, oamenii s-au relaxat. Toţi şi-au dorit parada, ba chiar în ultima zi a venit cineva să mă întrebe dacă respectăm acelaşi traseu... A fost dureros pe moment, dar am realizat cât de importantă era pentru ei acea parte a festivalului. A fost o ediţie grea pentru toţi, dar o bucurie că, după atâta vreme, am putut fi împreună.

„Anim'Arts” a adus trei reprezentaţii cu „Spiriduşul Voinic”. Cum ai simţit că a fost primit spectacolul de publicul craiovean?

În 2014 am jucat acest spectacol în formula în care l-am construit cu fetele. Anul acesta am făcut o variantă atipică. Am jucat alături de fiica mea, care are 9 ani şi care a primit multe aprecieri. A fost o experienţă extraordinară şi a fost primit foarte bine! M-am bucurat să joc din nou – nu am mai jucat din 2016 în cadrul festivalului şi îmi era dor!

Pe parcursul a patru zile, ai coordonat un atelier de mărgele Hama. Ce sunt acestea, de unde ştii să le foloseşti şi cum ajută jocul cu ele la dezvoltarea creativităţii?

Este al patrulea an când coordonez acest atelier de margele Hama. Le-am descoperit când am rămas însărcinată şi m-au fascinat. Sunt mărgele pe care le aşezi pe plăcuţe cu ţepuşe şi, dacă le presezi cu fierul de călcat, se topesc şi se lipesc între ele. Îmi plac lucrurile migăloase, iar aici fiecare mărgea trebuie aşezată cu grijă pe plăcuţă. Aşadar, dezvoltă imaginaţia şi răbdarea, în mod special, iar copiii se bucură la final că obiectele pe care le-au făcut le rămân lor. Anul acesta a fost un pic dificil, cu distanţarea şi cu mănuşile pe mâini, dar am scos-o la capăt. 

În fiecare an, din 2016, de când am început acest atelier, am încercat să fac cu copiii altceva decât bărcuţă, avion şi solniţă. Am avut şi poveşti, am încercat să îi provoc să îşi depăşească limitele – în 2016 am făcut cu ei un dragon format din 32 de piese, pe care le-au împăturit cu grijă şi răbdare. Copiii se bucură de tot ce este nou şi au disponibilitatea să încerce. Anul acesta, pentru că ar fi fost dificil să plieze în condiţiile date, am ales modele un pic mai simple, dar spectaculoase, cu ajutorul cărora am făcut competiţii. La început am avut 2 copii pe lista de înscrieri, însă după primul atelier am avut locurile ocupate în fiecare zi. Toţi copiii au rămas la toate atelierele mele şi au venit cu mult entuziasm pentru noi provocări!

Mulţumim, Andreea Ionescu şi „Anim'Arts”, pentru felul în care alegeţi să împărtăşiţi cu ceilalţi bucuria „Puppets Occupy Street”!